...

E groaznic sa stiu ca cineva a preferat sa fie singur decat sa fie cu mine...Chiar nu am nimic care sa compenseze cu tot ce e rau in mine?:((

Ambitie....prosteasca!

M am hotarat sa va spun o poveste...una trista pentru ca altfel de povesti nu stiu...am sa va povestesc o parte din viata Otiliei...

Ciudat sau nu femeia asta si a distrus viata in mai putin de 24 de ore...A reusit sa distruga totul in jurul ei....relatia cu tatal ei s a dus pe apa sambetei din cauza unui vis mort de foarte mult timp....relatia cu mama ei...e inca foarte suparata pe ea...iar visul ei...a plecat...


Dupa 4 zile in care n a facut nimic...a stat in casa,s a plictisit...si si a intors sufletul pe dos numai sa gaseasca o solutie sa faca relatia in care se afla sa mearga...a sunat o si a chemat o la el...


A simtit ca se invarte pamantul cu ea si i a multumit lui Dumnezeu ca i a mai oferit o noapte in bratele lui...


Ai ei n au vrut sa o lase sa plece...dar a plecat...fara sa se gandeasca la nimic fara sa i pese de consecinte...a plecat pur si simplu...prima oara in viata ei cand nu i a pasat decat de ceea ce simtea...


Dimineata in bratele lui a inceput cu"m am dezobisnuit sa mai dorm cu cineva"
asta desi nu trecuse o saptamana de cand dormisera ultima data impreuna....si de aici...s a naruit totul...

A adus o acasa si i a spus sa nu mai planga pentru ca o sa se rezolve si cu ai ei pana la urma...l a rugat sa ramana macar pana cand se mai linistesc lucrurile in viata ei...dar a ezitat...n a spus nimic...


Acasa nimeni...n a bagat o in seama...parca era invizibila...a incercat sa i spuna... sa vorbeasca cu el....sa gaseasca o alinare la el...iar ca raspuns a urmat:"imi pare rau intre noi sunt convins ca nu mai merge"!


Chiar daca si ar fi luat un topor in crestetul capului tot n ar fi simtit atata durere...era mahnita...neputincioasa...scarbita de faptul ca poate sa plece fara sa i pese de nimic...


Nu stia cu ce a gresit...nici macar nu mai cauta vinovati...dar i a pus pe tava toata viata ei...cu bune si cu rele...nu l a umilit niciodata...nu l a inselat niciodata...si nici macar nu l a lasat sa simta ca ii e greu cand tuturor le era...


A plecat de la a fi o femeie pe care nu puteai sa nu o remarci si a ajuns...o umbra...


Nu mai stie ce este dreptatea si nici de ce ar trebui sa mai aiba credinta cand pierde totul si nu primeste in schimb nici macar o explicatie...

S a saturat...e obosita...nu mai poate...


Orice femeie merita un barbat care sa o protejeze...sa aiba grija de ea...sa i tina sufletul in palme...


Tot ce a facut a fost sa divinizeze un om...si s a ales cu o viata distrusa...

Ce i corect pe lumea asta?

Un nou an...Punct si de la capat!

Am intrat ,iata,si n 2010...

cum am intrat in noul an?

Nici macar eu nu vreau sa mi aduc aminte...o seara ca oricare alta parca doar patata de putin mai multe lacrimi...

Cum au fost primele ore din 2010?

Putin mai triste decat toatte zilele din 2009 adunate la un loc...

Primul drum din 2010?

Inapoi spre casa...un drum dinspre frumusani inspre bucuresti...intr-o bora gri care nu depasea 40-50km/h din cauza conditilor atmosferice nefavorabile...si a catorva lacrimi in plus....

De ce lacrimi?

De neputinta...

Singura?
Nu! alaturi de omul cu care mi am petrecut ultimele 6 luni din 2009...

O alegere corecta?
N am habar!dar daca adun ingredientele noptii d 31 dec 2009(sarutul de la 12 noaptea a existat abia la...12:15,stransul in brate si acel "te iubesc" pe care orice femeie il asteapta in momentele alea...nu si au facut nici macar timide loc in peisaj...vascul...parca era rupt din alta poveste...nici el nu a existat....si apoi...ore in sir udate cu bucati de suflet...plus rugaminti...umilinta...si finalul prevazut: primele ore de somn din 2010...singura in acelasi pat in care dorm de 21 de ani....singur in casa lui la 20km distanta...)imi da cu virgula....

Regret?
Nici macar!

Daca as putea sa aleg din nou?
As alege la fel....aceeasi casa...acelasi drum....aceleasi lacrimi si umilinte...si de fiecare data acelasi barbat....

De ce?
N am in cap niciun raspuns concret....poate pentru ca mi se pare un om...diferit si special...pentru ca am crezut...si s ar putea sa cred ca merita inca...

Dar eu? Merit?
Nu!Convins nu...meritam...o imbratisare...un sarut...fara lacrimi...macar o noapte pe an...

Sunt nebuna dupa un om...pe care l am innebunit...

Planuri pe 2010?
Putere sa trec peste tot ce mi ofera anul asta cu sot(10) pe care il vad norocos pentru mine totusi...

Noi 2...mergem mai departe?
Da!Atata timp cat gasesc inca putere sa ma uit in ochii lui si sa i spun sincer ca il iubesc...

Azi ...de fapt cand m am trezit...mi am dat seama ca totusi...lacrimile au fost bune....pt ca vreau sa cred ca mi au spalat drumul in 2010...:))

Hai...va pup si va doresc un an nou mai bun tuturor!

Exista miracole?

Nu stiu daca exista sau nu miracole dar stiu sigur ca visele nu mor niciodata....
Atunci cand binele si raul se invarte in jurul meu stiu sigur ca trebuie sa ma prind puternic de visele mele pentru ca doar ele ma pot salva....
Visele mele sunt conturate cu o multime de culori puternice si stiu sigur ca indiferent cat de grea ar fi o zi daca se termina cu un sarut....totul va fi bine....
Iar o zi este cu adevarat grea....atunci cand PERSOANA cea mai draga sufletului tau este atat de departe incat nu i poti auzi bataile inimii...
Mai greu e insa atunci cand auzi bataile ACELEI inimi...si ea totusi nu mai bate pentru tine....
Exista o singura PERSOANA pe lumea asta cu care vreau sa impart totul....zambete,lacrimi,dureri de cap sau stari de euforie...Exista o singura PERSOANA care este azi langa mine si totusi ma intreb destul de des in ultimul timp daca chiar e...si daca e...de ce e?
As vrea sa pot sa nu mi mai pun atatea intrebari....as vrea sa pot sa ma bucur mai mult de ceea ce e fara sa ma gandesc la ceea ce va fi...
As vrea sa fiu mai simplista in gandire...sa nu mi mai fac atatea griji...sa nu ma mai chinui singura....
As vrea dar nu stiu daca o sa reusesc prea curand.....pentru ca eu sunt altfel....sau poate sunt la fel ca toate celelalte....
Oricum..daca sunt sigura de ceva pe lumea asta...este faptul ca...VISELE NU MOR!

fara titlu

Sunt foarte suparata!
Din cauza asta scriu...pentru ca sunt nervoasa...
Pentru ca nu am primit cadoul pe care mi-l doream de la Mosu' si pentru ca n-am simtit sarbatorile ca in ceilalti ani....
Sunt in primul rand suparata pe mine...pentru ca de o gramada de timp imi doresc sa ma schimb...sa pun mai mult pret pe lucrurile minore si sa traiesc mai mult clipa...si niciodata nu mi iese....
Mi-as fi dorit un Craciun cu multe cadouri...pe care sa le pot face celor dragi...iar pentru mine...un suflet impacat si o seara draguta alaturi de omul iubit...
Si mai sunt suparata pentru ca a fost ziua mea..exact acum 10 zile si...nimeni nu si a adus aminte de ea...desi eu nu uit de ziua nimanui niciodata...
Da,sunt trista...dar sper sa mi treaca...:)

bine v-am gasit!;P

Inca ma chiunui sa descopar care-i treaba cu blogul asta...setari,nebunii...:D